Ma trezesc acum o ora, deschid internetul si imi amintesc ca sunt alegeri. Pe Messenger vad un status inocent: „Pana si mos Nicolae a votat, tu de ce nu ai face-o?”. Sunt scarbit.
De vreo saptamana pe internet circula un val anti-Geoana profund si pro-Basescu. De ce mai pot sa se entuziasmeze? Si de ce eu nu mai pot sa tresalt la apelul vreunui candidat? Duminica asta nu e a mea. In 1990 rezultatul alegerii a stat sub sintagma „Duminica orbului”. Ce mai pot spune despre 2009? Nici nu-i mai pot acuza pe romani ca sunt orbi pentru ca de fapt se voteaza pe intuneric. Nu ai o alegere buna si nici una mai putin rea. Cele doua variante imi sunt astazi profund antipatice. In cazul asta, ce pot face? Sa ma duc sa cutreier capitala in cautare de sectii speciale ?
Eu nu votez astazi asa cum nu am votat nici in primul tur si sa nu indrazneasca cineva sa-mi spuna ca n-am dreptul sa vorbesc. Nu votul ma face pe mine cetatean. Banul meu si al familiei mele ma transforma din om in cetatean. Impozitele pe care le dam anual sunt votul meu in alb, dreptul meu de a comenta. Ideea ca votul te transforma intr-un cetatean activ e o prejudecata scarboasa. Modul lor de a te face sa te simti vinovat. Nu votezi, nu spui nimic. Am dreptul de a va scuipa intre ochi fara sa votez, am dreptul de a va da un pumn atunci cand gresiti. Nu noua ar trebui sa ne fie frica de voi, ci voua de noi.
De ce sa votez Basescu? De ce sa votez Geoana? In 2004 nu aveam varsta necesara pentru vot , dar il sustineam frenetic pe Basescu. Ii recunosc meritele, dar si cusururile. Sunt dezamagit.
De ce sa votez Geoana? Omul acesta nu are nici un merit politic. O singura data mi-a placut de el, in momentul cand l-a dat jos pe Iliescu de la sefia PSD. Pe zi ce trece omul insa intra perfect in rolul prostanacului. Nu pot crede intr-un om fara simtul penibilului, care intra in jocuri ieftine.
De ce sa votez? Ce-mi vor aduce oamenii astia? Cuvinte goale si un spectacol ieftin ce ma va tine in viata inca 5 ani. Voi avea ce sa comentez. Circul va fi asigurat, dar painea nu va depinde niciodata de ei, pentru ca painea mi-o fac singur. Cu ei sau fara ei, viata mea depinde in intregime de capacitatea mea de a depunde eforturi, de a pierde si de a castiga. Nimic nu va conta. Si sper ca istoria sa le ofere o lectie nemiloasa atunci cand le va veni randul. Caci astfel de personaje mici nu merita decat resturi de randuri. Doar simtul malefic al lui Basescu il face un personaj demn de amintit. Modul in care profita de greselile adversarului, capacitatea lui comunicationala. Atat il poate face un personaj. Geoana e perfect gri. Orice guvern ar veni, viata mea nu se va schimba. Nu cred in „votez pentru schimbare, pentru un nou Guvern si pentru iesirea din criza”. Mi-e scarba.
Da. Imi permit sa fiu scarbit si sa nu votez! Nu particip activ la democratie, dar o condamn!
Am analizat campania doar din perspectiva studentului la Jurnalism. S-au dat lovituri frumoase (afisele cu Vantu, Vanghelie, Iliescu, Nastase, Hrebenciuc – presedinte), s-a profitat de momente (manifestatiile „anti-comunism” din toata tara organizate de PD-L) si s-a lovit sub centura (caseta pumnului). Nimic din toate acestea nu m-a facut sa ii privesc altfel. Nu ma mai pot surprinde cu nimic. La fel ca si mine, candidatii sunt previzibili.
Nu pot sa ma umilesc stand la coada la sectii speciale. Nu imi pot da 4 ore din timpul meu pentru aceste mizerii. Nici nu pot sa ma duc si sa primesc bani pentru a vota. Statul in casa, iata solutia. Participarea masiva la vot legitimeaza inca 5 ani de haos si dezastru, de dans scabros pe chelia unui popor stresat. Va vor invoca mereu atunci cand vor face greseli, se vor uita cu seninatate si va vor scuipa intre ochi. De asta stam la cozi. Asteptam sa primim flegma intre ochi si sa plecam linistiti acasa. Daca ne ducem la vot devenim robotii lor. Cei care pleaca de acasa si se aseaza spasiti la coada pentru a pune stampila, cu iluzia falsa ca participa la schimbare. Nu, nu sunteti in fata vreunui moment istoric.
Poporului asta nu i se da fericire deliberat. Suntem tinuti intr-o stare de tensiune permanenta, mereu tristi, pregatiti sa ne inghesuim si sa dam coate, sa ne asezam linistiti a o coada si sa ne uitam jumatate de zi la emisiuni politice. Iata credinta mea: un popor roman fericit ar fi infricosator de puternic.
Zbor deasupra unui cuib de cuci …
Blogul Unui Om Util 