Luca…

Îmi plac poveştile despre viaţă şi ador să le pun în metafore. Nu scriu aproape nimic la întâmplare. Puţini au răbdare să ajungă la final sau să descifreze ce vreau eu să zic când vorbesc despre „poulidorism” sau despre invazia Stalingradului (într-un text ce stă în drafturile acestui blog de prin luna iulie). În astă seară voi face din nou o metaforă.

În 1993 lumea Formulei 1 îl primea în lojele ei de lux pe Luca Badoer, un tânăr italian ce concura pentru echipa Lola BMS Scuderia Italia. N-a obţinut niciun punct în acel sezon, deşi ajunsese într-o cursă până pe locul 7, la câteva secunde de primul punct din carieră. În 1995 şi 1996 a avut iar ghinionul de a concura pentru echipe slabe. N-a urcat mai sus de locul 8. A ales să se retragă o perioadă din Marele Circ.

În 1998 a devenit pilotul de teste al marii Scuderii Ferrari. A plecat pe porţile ei abia în 2010, timp în care a mai alergat în 1999 un campionat pentru Minardi, cea mai slabă echipă şi două curse în sezonul 2009 pentru Ferrari.

Ca şi pentru Badoer, aşa e viaţa unora. Ei sunt piloţi de teste eterni, cu o importanţă majoră în economia unei echipe, dar care nu primesc niciodată acel loc măreţ în interiorul campionatului. Ei nu locuiesc într-un camion ultraluxos şi nici nu interacţionează cu fetele de pe marginea Grand Prix-ului din Monte Carlo. Piloţii de teste sunt esenţiali. Le oferă maşina într-o stare mai bună celor care concurează în campionat. Cine ştie câte campionate ar fi câştigat Michael Schumacher, cu tot talentul lui, fără sfaturile şi sugestiile lui Luca Badoer.

Locul unui pilot de teste este pe un circuit fără spectatori, aproape neştiut. De cele mai multe ori testele vieţii sunt secrete. Ei iau maşina într-o stare deprolabilă. O maşină abia proiectată şi care trebuie remodelată. Aleargă un tur de circuit cu ea şi îşi dau seama care-i sunt suferinţele. Iar atunci se aşează la masă cu inginerii şi începe să ofere sugestii. Tur după tur, pe un circuit ultracunoscut, dar fără spectatori, maşina devine din ce în ce mai bună.

Înainte de începerea unui sezon competiţional piloţii oficiali ai unei echipe iau maşina în primire. Nimeni nu ştie ce e în sufletul unui pilot de teste. Copilul său este pe circuit şi câştigă curse. Dar el nu e niciodată la volan. Pentru el rămân momentele acelea ascunse, când maşina trebuie reproiectată. Fiecare greşeală, fiecare împiedicătură trebuie analizată. Şi încep din nou tururile de circuit, fără spectatori. Puţini află povestea de dragoste a unui pilot de teste cu bolidul său. Ceea ce se vede în lume este o maşină fără probleme, condusă ideal de un pilot talentat, cu experienţă. Echipa câştigă campionatul mondial, dar pilotul de teste stă printre mecanici şi ingineri, sub podium, aplaudând. Poate îi va veni şi lui timpul. Sau poate nu. Badoer se împăcase de multă vreme cu situaţia sa.

În 2009, când unul din piloţii oficiali ai Ferrari, Felipe Massa, s-a accidentat, echipa i-a oferit, în semn de mulţumire, maşina pentru două curse. Ar fi trebuit să fie o jumătate de sezon. Dar nu i s-a dat şansa la mai mult. Valencia şi Spa Francorchamps. Cursele şi competiţia erau uitate pentru Badoer. Cu o maşină bunişoară a venit ultimul în calificări. A urcat câteva locuri în curse. Locul 17 şi 14. Presa a început să-l condamne, nimeni încercând să-l înţeleagă. Badoer a făcut tot ce putea într-un context pe care nu-l mai cunoştea. Asta e viaţa unui pilot de teste. Uită cum e să fie în cursă, atunci când calcă acceleraţia pe un circuit de teste, fără spectatori, în planul secund.

Pilotul de teste e o umbră. Aproape neştiută. În viaţă, „piloţii” echipelor oficiale nu ştiu de existenţa lor. Nu ştiu care a fost meritul lor, cât au lucrat pentru ca maşina aceea să funcţioneze la parametri normali. Nici maşina nu ar dori ca pilotul să afle o asemenea informaţie…

Piloţii de teste sunt nişte „poulidori”. Ei stau în umbră şi privesc la victoriile altora, bucurându-se că munca lor a avut un rezultat pozitiv. Se bucură pe de o parte. Dar undeva în adâncul sufletului lor, ar fi vrut să simtă adrenalina unei curse, depăşirile la limită, pneurile scârţâind şi lupta de durată.

Dar ei înconjoară circuitele de teste singuri, atenţi la fiecare problemă. În lumea Formulei 1 ei oferă maşini de calitate. În viaţă…oferă oameni mai liniştiţi, mai împăcaţi, cu care s-au luptat vreme de multe ture pentru a le îmbunătăţi imaginea lor despre sine, cărora le-au vrut binele, le-au arătat alternativele.

Cine ştie ce ar putea face piloţii de teste dacă li s-ar acorda încredere. În viaţă ei sunt ţinuţi pe bară în weekend-ul de cursă şi folosiţi la nevoie, în restul săptămânii.

Când marii concurenţi stau acasă, cu familiile, cu prietenii. Când se bucură de vacanţe exotice…piloţii de teste iau maşina la puricat. Şi câte campionate mondiale au câştigat acei piloţi cu maşini bune.

Badoer există într-unii din noi. Nu. Să uităm expresia „eşti un poulidor”. Putem la fel de bine să-l punem pe Badoer în această categorie.

Uităm să funcţionăm în regim de cursă. Testăm şi îmbunătăţim. Ce vei face atunci când vei ajunge iar pe grila de start, cu motoarele turând în jurul tău?

Te vei descurca?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s