Suntem şmecheri, suntem tatuaţi!

Cu dedicaţie

Am mai zis asta de câteva ori, dar trebuie să o repet: suntem o naţie proastă. Din păcate asta se poate vedea în cei de vârsta mea. Prejudecăţile ne întuneca gândirea. Preferăm să râdem de cineva, decât să ne gândim la ceea ce a spus.

Oameni ca aceştia au fost cei care cândva l-au condamnat pe Galilei pentru că a zis că Pământul e rotund. Exagerez, ridic la o scară mare. Dar tot ce doresc e să demonstrez punctul acesta de vedere.

Câteva motive pentru argumentarea afirmaţiei iniţiale:

Am ridicat limba engleză la stadiul de divinitate şi orice eroare pe care o face cineva este condamnată dur. A greşi în engleză, la ora actuală în România, este un sacrilegiu. Toţi ar trebui să ştim să vorbim şi să scriem la perfecţiune, să avem Cambridge-ul sau să ştim cuvinte complicate, cum ar fi „henceforth”, „alas” sau „scum”. Dar realitatea este alta şi nu am nici o problemă cu ea. Unii oameni nu au avut ocazia să înveţe engleză foarte serioasă sau să şi-o exerseze de-a lungul anilor. Nimeni nu e un schizofrenic care doreşte să vorbească singur cu el în engleză doar pentru a da bine faţă de ceilalţi.

Mi s-a reproşat de multe ori că engleza mea este mizerabilă. Şi de multe ori am fost ruşinat de asta. Până într-un punct, când am ajuns într-un loc în care oamenii nu mă judecau pentru cât de bună era engleza mea, ci pentru faptul că înţelegeau sau nu ideea mea, spusă în cuvinte simple sau nu. Norocul a făcut să ies din ţară şi să mă conversez cu oamenii în engleză sau franceză. Ei bine, niciunul dintre ei nu mi-a spus: „ai o engleză de baltă”. Nu. Mă ascultau, înţelegeau şi îşi spuneau şi ei punctul de vedere. Într-o engleză mai bună sau mai rea.

Engleza nu este o religie. Este doar un mijloc de a te înţelege cu alţi oameni. E un pod care te aduce din tăcere în comunicare. Iar de multe ori, podul acesta nu trebuie umplut de cuvinte complicate, pronunţate perfect. Nu. Dacă reuşeşti să faci o luntre din scânduri, care să reziste dialogului, obiectivul a fost îndeplinit.

Şi de asta suntem noi proşti. Pentru că râdem ca idioţii atunci când cineva stâlceşte cuvinte în engleză sau greşeşte timpurile. Cui îi pasă? Nouă da. Străinului din faţa noastră nu. Pentru el, dacă are ceva în cap, va conta ideea ta. Suntem 70 % nonverbali. Contează mai mult decât să ştii conjugările verbelor neregulate.

 

Încă un motiv pentru care nu evoluăm, pentru care suntem atât de negativişti şi ne luptăm ca chiorii între noi este condamnarea omului care vorbeşte. Poate nu înţelegeţi…

Dacă la un seminar cineva are o idee, mai bună sau mai rea, dar o lungeşte sau nu e perfect coerent, va fi condamnat. Se vor auzi din spatele clasei râsete înfundate, dar cei care vor râde nu vor avea nicio părere.

Am învăţat să ascult. A fost o vreme când eram ceea ce povestesc mai sus. Dar din bula elitistă am reuşit să cobor pe Pământ. Unde oamenii nu vorbesc engleză la perfecţie şi nici nu îşi calculează fiecare frază.

Am învăţat să privesc mai în profunzime şi să-l ascult pe cel care vorbeşte puţin, dar şi pe cel care are un debit mai mare. Pentru că m-a interesat ideea.

Generalizez şi spun că nu suntem o naţie învăţată să asculte şi să discute. Dacă îţi spui o părere, primul instinct va fi de a o condamna. Iar a veni cu o idee contrară nu e rău. Însă a râde de ideea celuilalt, doar pentru că a fost formulată mai alambicat… asta e pură idioţenie.

 

Suntem slabi, dar ne credem buricul Pământului. Când vom învăţa să coborâm nivelul gândirii noastre, dar să creştem nivelul acţiunii, voi avea respect pentru o majoritate. Dar până una alta, îl/o respect pe cel/cea care vorbeşte, acţionează, îşi pune în valoare ideile. În română sau în engleză, mai bine sau mai rău, cu o voce placidă sau una acută.

Suntem răi, dar nu am reuşit să ne uităm în oglindă. Îl condamnăm pe cel care merge în baston, deşi noi suntem ţintuiţi la pat.

Suntem critici, dar nu reuşim să aducem un strop de optimism în critica noastră.

„Suntem şmecheri, suntem tatuaţi”…

 

Punându-mă în postura unui umil profet al scrisului, ale cărui vorbe ajung la o mână de oameni, vă spun, vorba filmului, următoarele…

„Ia hai…de mâine să nu mai văd inele, cercele, chestii, socoteli! Laba!”

 

Anunțuri