126 de ani de mit

1041 de kilometri de evadare a strabatut in acel an 1912. Clasamentul se stabilea pe baza punctelor. Obtineai in fiecare etapa un numar de puncte egal cu locul in clasament.Scarbit, a protestat. Un an mai tarziu organizatorii decideau sa-i redea Turului regulamentul initial. Si-a aruncat victoria pentru un principiu. In ultima etapa s-a lasat scufundat la capatul plutonului, lasandu-l pe belgianul Odile Defraye sa castige. Etapa catre Grenoble a ramas inceputul povestii sale de iubire cu Le Tour. Primii 315 kilometri de iubire, intr-o evadare solitara.

In 1913 etapa monstruoasa ce strabatea Aubisque, Soulor, Gourette, Tourmalet, Aspin si Peyresourde incepea pentru CRI – CRI la 4 minute si 5 secunde in spatele aceluiasi Defraye. Echipa a facut un efort uimitor, astfel ca belgianul ajunsese la o ora in spatele sau, pentru ca pe primele pante ale lui Tourmalet sa abandoneze. Era lider, iar abia la 5 minute urma Philippe Thys. Lucrurile insa nu vor fi niciodata simple pentru eroul nostru. Pe coborare simte ca ghidonul ii joaca feste. Opreste si vede ca furca ii era crapata. Mai erau 10 kilometri pana la prima localitate Ste-Marie-de-Campan,  iar pe atunci rutierii trebuiau sa isi repare singuri bicicletele. Ajunge in lacrimi la domnul Lecomte, fierarul din localitate. Pregatirea isi spune cuvantul si in doua ore CRI-CRI isi construieste un ghidon nou din otel de 22 de mm. Ii ofera placerea unui copil de a-i umfla rotile. Organizatorii sunt nemilosi. 10 minute penalizare pentru ajutor din partea unui spectator. Pleca mai departe cu buzunarele umplute cu paine si se catara singur pe Aspin si Peyresourde. Finalul de la Paris il gaseste pe locul 7, la peste 14 ore de belgianul Thys, cel ce nu a putut sa se tina dupa el pe Tourmalet.

Dupa 6 ani se iveste urmatoarea posibila victorie in marea cursa. Razboiul l-a gasit intr-un batalion de biciclisti. A supravietuit pentru a incerca sa cucereasca Marele Tur. Anul a marcat o premiera in Turul Frantei si un moment care va ramane in istoria. Primul tricou galben a fost acordat, pentru a putea diferentia liderul de ceilalti rutieri, imbracati de singurul furnizor de echipament sportiv ce renascuse dupa razboi. Batranul gal, CRI-CRI, se simtea ca un canar cu acel tricou. Domina turul si porneste in penultima etapa cu 30 de minute avans. Ajunge intreg la Dunkerque, dar nu si bicicleta sa. Pe pavatele de langa Valenciennes ghidonul i se rupe din nou. Munceste timp de 2 ore jumatate. Cu doar o etapa inainte de incoronare ajunge pe locul secund.  Directorul cursei, Henri Desgrange, il descrie ca pe o „lira cu corzile rupte care-si canta nenorocirea finala”. Nici macar in ultima etapa nu are parte de liniste, caci CRI-CRI nu s-a nascut pentru a ramane in istorie prin mediocritate. Sparge de cateva ori si ajunge la final pe locul 3.

Nu se va opri la trei victorii ratate. Trei ani dupa esecul din 1919, coborand miticul munte Galibier, ghidonul i se rupe iar. Un destin marcat de otel rupt. Un destin ce n-a putut sa ramana cursiv niciodata.

Ultima sa aventura cu Turul Frantei se va petrece in 1925. Avea 40 de ani.

Numai Marele Tur l-a refuzat. In 1910, la 25 de ani, lua startul in clasica italiana, Milano – San Remo. Din 71 de rutieri, doar patru au ajuns la final. Vremea nu-i ajuta deloc pe ciclisti. Iarna nu plecase din calea lor.  Traseul era plin de noroi si de gheata. Pe col de Turchino ciclistii au fost intampinati de frig si de zapada topita. Batranul gal il ajunge pe liderul italian, Ganna. Nu a ajuns pana in varf, frigul inghetandu-i degetele si picioarele. A coborat de pe bicicleta si a inceput sa se incalzeasca alergand. Ajuns cu greu in varful catararii, CRI-CRI afla ca liderul era la 6 minute. A ajuns din urma primul adversar, belgianul van Hauwaert, care purta deja o pelerina si renuntase. Peisajul se schimba rapid. De la zapada topita, acum intalnea 20 de cm de nea pe drum. Crampele la stomac il fac sa se opreasca. Mai mult cazand pe o piatra, decat asezandu-se, francezul nu isi mai simtea corpul.

Un localnic il salveaza de la un abandon iminent. Il primeste in casa lui si il pune langa foc, cu o patura deasupra. Alti doi rutieri sosesc in casa. CRI-CRI pleaca primul, doar dupa 25 de minute, desi proprietarul casei incerca sa-l convinga sa ramana, sa-l opreasca din a face o nebunie. Intrece toti rutierii aparuti in cale si la 100 de kilometri de San Remo se gaseste in sfarsit singur si aproape sigur de victorie. Inainte de toate infrangerile pe care i le-a rezervat Turul Frantei, omul din Malakoff s-a incoronat inghetat. A stat la spital o luna pentru a se recupera. Frigul ii mancase din degete. In 1912 revenea la capacitate maxima. Era primul al povestii franceze.

In 1965 Radio Luxembourg ii sarbatorea cea de-a 80a aniversare, anuntand ca eroul batran va veni pe vechea sa bicicleta, iar fanii pot sa-l insoteasca si sa-l salute. Pana ce a ajuns la radio avea deja 100 de fani pe biciclete, care il acompaniau. Astazi se implinesc 126 de ani de la nasterea lui Eugene Christophe, unul dintre eroii timpurilor romantice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s