MANIFEST: Împotriva termenilor abstracţi

Sa fii om in lumea oamenilor inseamna sa te supui. Cuvantul-cheie, mascat in atatea feluri si dupa voaluri si draperii de satin, dar cu acelasi inteles profund. Cand ai miliarde de oameni rasfirati pe 5 continente si 5000 de ani, ai de a face cu o putere a istoriei ce cu greu poate fi contrazisa. Te uiti in stanga si in dreapta si vezi constructii ale istoriei, voi i-ati putea numi oameni, ansambluri organice cu minti ca un puzzle incredibil de vast. La puzzle-uri e simplu, ai piese si le potrivesti, iar daca nu merg, le fortezi si incap ele intr-un final. Cand te gandesti sa iti cioplesti singur bucatile de carton si sa desenezi ceva nou, parca toata lumea a pierdut foarfeca si lipiciul, cu aluzii fine la conventii sociale si norme cu validare istorica si empirica.

Da domnilor, e bine sa ii crezi pe empiristi, ca doar in 99.5% din cazuri au dreptate. Ceea ce uita subtil sa precizeze este ca datorita acelor 0.5%, oamenii nu isi prajesc carnea pe roata si nu dau foc la caruta. Ca sa fii diferit trebuie sa le dai peste cap planurile si studiile bine determinate ale monotonilor empiristi. Empiric, studiezi mediocritatea si aduci “argumente” in favoarea propagarii ei. Sa-mi fie scuzata comparatia grosolana, dar e ca si cum ai avea 100 de pietre si un diamant si ai arunca diamantul ca sa fie colectia uniforma.

La acel punct din viata cand poate ai norocul sa vezi mica poteca a gandirii, iti dai seama ca nu esti echipat in mod corespunzator pentru o calatorie infinita printr-o lume pe care trebuie sa o construiesti. Instrumentele fiecaruia sunt conceptele si interpretarile abstracte ale universului personal. Calibrarea lor este un subiect atat de important si de o finete incomensurabila, incat fiecare individ are nevoie de o setare proprie, oricat de mult s-ar abate de la standardele mediocritatii consacrate (colectia acestor standarde este supranumita dictionar explicativ al limbii). Fara instrumente, ganditorul este privat de mijloacele de a-si propaga creatia, caci nemurirea acestor “exceptii” sta in puterea oamenilor banali de a-i deifica si de a-i mentine vii prin operele create. Binele si raul, adevarul si dreptatea, sufletul si mintea. Fiecare membru al Pantenonului gandirii are si trebuie sa aiba o intelegere proprie a lor si o reflectare pe masura in tot ceea ce inseamna samanta culturii generatiilor viitoare.

Pot doar sa sper ca intr-o zi conceptele abstracte vor fi definite pentru cei multi nu de catre ei insisi, ci de catre cei foarte putini care au reusit sa penetreze adevaratul lor inteles si sa supuna aceste notiuni in slujba artei lor.

Ave sapiens, morituri te salutant.

Semnat: muritorul aflat in cautarea Valhallei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s