Gânduri din nesomn

Am terminat sesiunea. Da, e gata…ca si cum nu ar fi fost. Singurele munci depuse au fost pentru altii, eu m-am menajat. A treia sesiune. Au mai ramas 3. Am ajuns la jumatatea drumului. Deja am trecut de partea plina a paharului, iar cafeaua curge printr-o gaura facuta de timp in coltul de jos.
E liniste si noapte. Stomacul e plin de amestec mexican de legume si de lapte, iar langa mine locuiesc 4 carti. O zi prea plina de mine si de ganduri si parca de prea multa vreme n-am mai avut parte de activitatea asta interioara intensa. Ganduri multe, analize si mult, poate prea mult…Damien Rice.
Sedinte de somn accidentale. 100 de minute de somn e tot ce pot sa duc pana la capat. Ma trezesc si ma mai lupt cu trezia pentru inca vreo 5 ore. Voi adormi apoi pentru alte 100 de minute. Somn prins fara nici o noima. E 4 dimineata. Te culci. E 12 la pranz. Te culci. E 20 seara. Te culci. Nu conteaza cand. Putina odihna pentru ca apoi sa o poti lua de la inceput. Ai nevoie de inceputuri, de curse rapide. Anduranta nu s-a nascut in tine.
Anxietate atat de infricosatoare incat ti-e frica pana si de propria ta frica. Logica nu-si mai face loc printre jaluzelele portocalii. Ti-e frica de propriile maini care par a se strange, par a paraliza, se misca fara voia lor. Nu iti poti gasi pozitia in pat, te dor muschii si oasele. Ti se sting ochii, dar totusi nu poti dormi. Frica generalizata. Inchizi ochii si respiri greu. Inima iti bate prea tare. De unde, de ce? E ziua, e pranz. Te invarti. Faci flotari si abdomene doar ca sa mai treaca timpul. Mai iei o inghititura de lapte. Deschizi televizorul si butonezi dintr-un capat intr-altul. Nimic de interes si oricum nu stai in pozitia buna pentru a te uita la el. Pui Damien Rice si te culci.
Noaptea e momentul in care alternezi. Iti place singur, dar ti-ar placea si cu ceilalti. Nu, nu vizitatori. Pe ei trebuie sa ii intretii la vorba, sa ai grija, sa nu fii egoist. Permanente. Un gand ascuns prin tot deranjul din camera isi doreste permanente. Sa deschizi ochii si sa-i vezi acolo citind sau butond un laptop. Dar cu toate astea nu se intampla nimic. Inchizi ochii si vezi o permanenta a gandurilor zilelor astea. Te ranesti singur, iar fiecare clipire e dureroasa. Ustura si ai vrea sa te stergi, dar nu poti. Astepti sa treaca. Astepti. Ochii care nu se vad se uita, dar ochii care nu vad…ei pot uita? Deschizi. Langa tine stau carti. 20 de centimetri inaltime, 10 centimetri latime. Editura Nemira da faliment asa ca noptiera ti s-a umplut cu doua carti lungi. Zanzibar, SF-ul de zile negre…Daca ne-am saturat de realitate sa cumparam cartile de la Editura Nemira. Vom citi toti SF-uri si am lasa deoparte problemele zilei. Sau Tour de France de la Barnes. Nu puteam sa refuz cartea asta. Titlul mi-a atras atentia prima oara cand am vazut-o pe un raft. M-a dus cu gandul la ciclism, la verile din fata televizorului. Am deschis cartea si pe la pagina 140 am vazut cateva nume care m-au gadilit…Fausto Coppi, Bernard Hinault…
Singuratatea se invata in timp, ca alcoolismul. Spre deosebire de ei, cei ce se simt singuri nu isi pot face o asociatie. Ar fi impotriva principiilor. Eu sunt un singuratic de noapte. In egoismul meu nocturn ma gandesc ca tot ce ma inconjoara se invarte in jurul meu. Blocurile si luminile inchise vegheaza, luna imi ofera lumina numai mie, iar vantul imi trece numai mie pe langa urechi. Rapesc si subjug cartile si filmele. Le tratez cu agresivitate, ca un autocrat african. In fiecare seara alta carte, alt film. Ca monarhul din Swaziland. Asa tineam eu minte. El avea cate o virgina in fiecare noapte.
Ascult o melodie si noaptea se potriveste de minune. Telefonul nu mai suna. Mesajele nu vin. Mi-e dor de Cristina si de mesaje lungi si nocturne. Iau telefonul in mana si citesc mesaje vechi. Le tin asa cum un batran isi tine fotografiile cu zimti aproape. Citesc randuri din trecut. Prezentul se joaca. Cel diurn nu-i rau deloc. In nocturna jucam mai prost. Sau poate doar diferit…
Fara vreun sens sau un punct pe care as vrea sa-l ating, unele cuvinte sunt doar o eliberare. Imi folosesc ca sa nu ma simt complet singur noaptea. Stiu ca voi posta acum, iar pana dimineata nimeni nu va citi. Mai tarziu, vazand stilul…prea putini vor trece de primele randuri. La un punct devine frustranta permanenta nevoia de cititori si confirmari. Altfel nu am cum sa trec mai departe. Uitandu-ma in oglinda scrisului meu, nu pot sa imi dau un raspuns exact. Nu stiu daca e bine sau nu. Iar toate trebuie sa aiba un sens. Fara a fi citite, raman goale.
Si peste toate ramane marea problema de azi, motivul pentru care am ascultat Rice. Iar pe asta…chiar nu stiu cum s-o rezolv.
Sa aveti somn bun, voi ce dormiti la ora asta.

Anunțuri

2 gânduri despre „Gânduri din nesomn

  1. Confirm ca am citit tot! Cred ca cititorii nu comenteaza nu pentru ca nu citesc tot, ci pentru ca n-au ce sa spuna… sau prefera sa-ti spuna personal.
    Eu, care stiu motivul tristetii, cu atat mai mult nu pot scrie aici. Nici tu n-ai vrea :))

  2. Eu zic că ești prea categoric atunci când spui „până dimineață, nimeni nu va citi”. Uite, spre exemplu, eu sufăr de insomnii, așa că-ți citesc blogul în fiecare noapte și sunt la curent cu toate postările tale. N-am ratat niciun articol, nici chiar pe cele despre sport sau ciclism (care e un domeniu care nu mă interesează în mod deosebit, dar citesc pentru că sunt scrise de tine). Nu-ți răspund, pentru că de fiecare dată când încerc, mă blochez. Nu știu de ce… Chiar şi acest răspuns mi-a luat vreo jumătate de oră. Scrii incredibil de bine și uneori sunt uimit, pentru că gândești la fel ca mine, așa că ar fi chiar penibil să-ți las comentariu la fiecare articol: „Foarte bine scris! Și eu simt la fel!” N-aș vrea să fiu suspectat de pupincurism.

    Spre deosebire de Teo, eu nu știu motivul tristeții tale, dar dacă e vorba de ascultat Damien Rice, e clar că e loc de depresie. Îți reamintesc doar că va fi ziua ta peste câteva zile și trebuie să te bucuri. La naiba, trebuie să ne bucurăm cu toții că te avem printre noi! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s