Ghinionul, bunul simţ şi bunăvoinţa – Poveste cu proşti

Din cand in cand vine viata si-mi da o palma, tipandu-mi in ureche: „Baaaa Vlade, esti un mare idiot!”. De obicei asta se intampla cand totul in jurul meu decurge perfect, dupa ce am avut momente placute cu prietenii, dupa ce am fost apreciat si drept urmare am devenit putin mai plin de sine. Va mai amintiti de peripetiile mele din Gara de Nord? Ei bine, astazi poate nu a fost la fel de amuzant, dar a fost inzecit mai dureros.
Totul a inceput cum nu se putea mai bine. Am reusit sa dorm doar doua ore si sa ma trezesc la timp pentru facultate, am mancat un mic dejun exceptional, dupa gusturile mele (felii de paine muiate in ou, apoi prajite), am baut o cana de cafea si am pornit din timp spre facultate. Evident, acolo ma astepta un examen, dar optimismul era in buzunarul meu. Etica se anunta a fi un examen usor, nu neaparat prin usurinta subiectelor, ci prin posibilitatea de a copia. Vorba unui coleg mai mare: „Glumesti, nu? Nimeni n-a invatat vreodata la etica in facultatea asta! Ia cu tine orice material tiparit si iei nota mare”. Surprinzator, pana si traficul a fost minunat, mai ales ca a fost prima oara dupa doua luni jumatate cand am luat 226 in drum spre Universitate, doar ca sa evit frigul de afara. La 8.20 eram acolo, imi gasisem locuri foarte bune, eram incantat! Pentru ca la examen e ca la opera. Trebuie sa stii sa-ti alegi locul potrivit ca sa vezi si spectacolul si subtitrarea, in cazul de fata profesorul si fituicile. Inceputul asta deja va poate plictisi prin cantitatea de optimism pe care o emana. Nu va mai spun ca la examen am avut 50 de foi pe care le tineam sub fund si de pe care copiam atunci cand profesoara, o tabacista inraita, se intorcea spre catedra fumandu-si tigara electronica. La un moment dat chiar a venit langa mine, a vazut foile ce-mi ieseau de sub fund. In momentul ala am reactionat perfect. Am inceput sa scriu ca si cum as sti, scriam fara sa ma uit la nimic, scriam insa…despre orice, numai despre etica nu. Profesoara s-a uitat in foile mele de sub fund, a citit ce aveam eu acolo (fix subiectul dat). Si a stat…si a stat…dar a plecat! Va dati seama ca mai departe examenul s-a desfasurat, vorba poetului, intr-o dulce alandală. Un drum apoi spre opera, 4 bilete cumparate si intoarcerea la Universitate pentru testul partial. Ce s-a intamplat la examen a capatat dimensiuni lejere la partial. Nimeni nu mai avea grija „spectacolului”. Eram atintiti in subtitrari…S-a terminat. Apoi o iesire cu prietenii in Springtime si un drum spre casa. Aici incepe sa se schimbe povestea…
Ajung pe strada mea si realizez un lucru grav. Cheile mele sunt pe birou si nu in geanta. Nimeni nu e de obicei acasa pana pe la 10 noaptea. Sun la usa totusi, intr-un acces de disperare. Renunt si il un pe unul din colegii de apartament, caruia ii cer numarul celorlalte doua colege, pentru ca stiam ca ele au obiceiul de veni si mai devreme. Sun, sun, sun…Nu raspunde nimeni. Il sun inapoi pe Andrei, cel sunat initial si imi spune sa vin la el la munca sa-mi dea cheile. Problema e ca lucreaza la Casa de Pensii Bucuresti, iar asta e langa Mall Vitan. Deja incepeam sa inghet si vezica mea era in plina revolutie, strigand „Libertate, libertate!”. Scosese steagurile fara stema, se pusese in fata tancurilor mele. Agitatie mare!
Din nou in statie. Din nou 385 pana la Unirea. Nu ajung acolo pentru ca vad un 104 in fata si cobor la Natiunile Unite. Ei, cu 104…de la Natiunile Unite pana la Unirea am facut un sfert de ora. Un sfert de ora in care am traversat practic…200 de metri!! Ce e mai interesant se intampla insa in statia din Piata Unirii, unde gloata se urca si ma striveste de un scaun. Si urca, urca…urca. Ca-n reclama cu bate la fereastra. Problema e ca nu se mai opreau, iar eu eram in continuare strivit. V-am mai spus de vezica mea, nu? Acum ajunsese la partea de represiune violenta…
O doamna mi-a atras atentia in 104. Mult spus doamna. Era cu nepoata si tot invoca bunul simt si bunavointa oamenilor pentru a urca mai sus. Cu toata bunavointa posibila, autobuzul a stat 7 minute in statie pentru ca nu se inchideau usile. Nimeni nu a vrut sa coboare, evident. Bunavointa nu se masoara in capacitatea de inghesuire. Discursul „doamnei” a continuat pe tot parcursul calatoriei, indemnandu-ne sa mergem mai la mijloc, desi acolo era aceeasi situatie. Daca nu mai avea unde sa se extinda, ne impingea pe noi, cei din fata ei. La un moment dat simteam ca o sa fiu luat pe sus de multime ca la un concert rock. Mai grav e ca, intr-o miscare venita de nicaieri, doamna mi-a atins cu cotul palaria, aceasta cazandu-mi pe o parte. Nu stiu cat stiti, dar urasc sa-mi fie deranjata palaria in autobuz, mai ales cand nu imi pot misca mainile. Au urmat 3 statii de cosmar. Doamna cu bunul simt a continuat tirada. Mi-am dat insa seama cum se manifesta la ea bunavointa atunci cand am coborat pentru a lua 123. Incercand sa cobor am vazut-o pe tanti impartind coate, foarte energic, in dreapta si in stanga. Am avut bunavointa si bunul simt sa o dau la o parte cu o miscare din cot de care sunt mandru. Daca i-as fi putut trage un pumn si sa o arunc in zapada, as fi fost incantat. Etica si morala, bai!
Ajung la Casa de Pensii, iau cheile si abia atunci realizez cat de inghetate imi sunt picioarele-n pantofi. Nu aveam eu probleme la corp, dar picioarele mi se miscau doar din intertie. Orice miscare era dureroasa.
Urc intr-un 123 spre Unirii si aici doua doamne imi fac parca ziua mai buna. Vorbeau despre un domn…cu apartament pe Blvd Unirii. Domn cu staif, ce sa zic! Ei, partea interesanta vine din discutia lor. Se pare ca domnul le-a invitat sa locuiasca cu el. Pe amandoua! Si le-a invitat si la Paris. Una din doamne se plangea celeilalte (ca sa va faceti o imagine: Doamna 1 avea cca 60 de ani si o caciula in forma de lampă tapată, cu animal print. Doamna 2 avea 80 de ani si mirosea frumos) ca stie ea ca nenea are si altfel de pretentii. Ca nu-si vede varsta, ca nu se comporta ca atare. Poftim telenovele-n Bucuresti. Dar nu s-a terminat. Langa mine era o ciudata…semana cu o rockerita pitzi. E ciudat sa va explic pentru ca a fost un soc vizual. O caciula ca a babei, pantaloni ciclam, ghete negre, buze rujate cu un rosu inchis, carmin parca-i zice, cercei din aia de poti sa arunci un bob de mazare prin ei, un belgiug in nas si o privire de retarda. Pe langa asta…imi arunca priviri. Am aruncat si eu o privire…din pura curiozitate blogeristica. Stiam deja ca o sa scriu monstrul asta de articol. Nu mai spun ca am coborat la aceeasi statie si eram in spatele meu. A aruncat o privire, s-a oprit si a asteptat sa trec. Oi avea mutra de violator.
Deja intertial…am vrut sa iau un taxi din fata de la Unirea. Evident ca din 7 nici unul nu a dorit sa mearga la Prosper 13 septembrie. M-am dus resemnat in statie la 385, dar nu mai venea. Am tintit un taxi si m-am dus spre el. Uimitor, m-am vazut urcat intr-un loc cald, indreptandu-ma spre casa. Ghinionul s-a incheiat cu o bomboana pe coliva: cursa a fost 7 lei si asta nu avea rest de la 10. I-am lasat banii numai ca sa ma vad in casa…
Pe langa toate astea, ce-i mai important pentru mine, e ca am reusit sa fac o confuzie totala fata de Monica, nedandu-mi seama ca noi ne programasem o iesire in seara asta. Eu asteptam o confirmare, ea credea ca totul e confirmat si pana la urma a iesit nasol si tipic mie. Planurile facute nu sunt respectate si ma intorc de unde am plecat…
Dar cred ca a venit timpul sa ma culc.

Anunțuri

3 gânduri despre „Ghinionul, bunul simţ şi bunăvoinţa – Poveste cu proşti

  1. Experimentul incepe maine. Scrisesem pe undeva ca incepe dupa ce postez Intimitatile publice de vineri.

  2. Vlad, ti’am postat si pe fb asta. O sa omor daca nu iti deschizi telefonul ala pentru ca am nevoie de tiiiiinneeeeee!!:((( De ce trebuia sa faci tocmai acum experimentul asta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s