Rutină – Prologul experimentului "Ten Years Gone – Turn me Off"

Viata noastra e o rutina. De fapt nu o sa va invinuiesc si pe voi. Viata mea e o rutina. Ma trezesc, dar niciodata dimineata si fac aceleasi lucru, intocmai ca un autist. Nu reusesc sa dorm noaptea decat cel mult 2 ore pe care le recuperez dupa-amiaza dupa facultate si pe la miezul noptii, cand ma mai culc o ora-doua.

Primul lucru pe care-l vad cand ma trezesc este…soc…laptopul. Versurile acelea cu patul unei femei frumoase sunt duse demult. Astazi ne trezim toti imbratisand laptopul. Macar e cald. Il deschid si primul lucru pe care il fac e sa imi verific mail-ul de pe yahoo. Acolo primesc 3 sferturi de umplutura si nimic important. Alerte de pe Facebook, intrebari de pe grup, newslettere. Singurul lucru important pe care-l fac acolo e sa sterg. Multa cantitate de informatie de care nu intreaba nimeni, care nu capata nici o importanta, care nu va exista niciodata. Asta-i amuzant la ziare si la materialele de hartie. Macar te simti vinovat aruncandu-le. Ai deplinatatea lor fizica. Un ziar mototlit devine mai mare. O carte rupta e o nenorocire la aspirat. Pe mail nu te intreaba nimeni. Tu te-ai intrebat vreodata unde se duc informatiile sterse din Recycle Bin? De fiecare data cand ii dau „empty” ma simt ca in fata mortii. Nu, nu sunt calaul. Eu doar ma intreb…unde se duc? Dimensiunea de nimic si cea a mortii totale. Ambele in fata unui ecran de cativa inci. Simt ca am intrebari de anii 70, dar pe mine inca ma macina chestii din astea.

Sa merg mai departe cu rutina. Dupa mailul de pe yahoo urmeaza cel de pe gmail, iar acolo de cele mai multe ori nu gasesc nimic important. Intr-adevar e mailul „bussines”. Il folosesc in relatia mea cu profesorii si cu toate chestiunile importante. Dar gmail-ul are talentul de a te dezamagi. Stii ca acolo nu vine nimic obisnuit. Invitatii la concursuri…acolo le primesti, mail-uri cu note, tot pe gmail. Dar de cele mai multe ori nu vezi nimic. Esti in fata ecranului gol.

Dupa rutina mail-urilor continua rutina de internet. Imi deschid Speed Dials de pe Opera pe care am 20 de site-uri si incep sa le butonez pe fiecare. Incep cu Facebook, merg mai departe cu site-urile de stiri,  trec si pe la ziare. Apoi urmeaza scurta documentare legata de ciclism pentru a trece doar peste titluri. Un videoclip, doua si nici nu imi dau seama cand au trecut vreo 90 de minute din zi.

Pot deschide televizorul si sa pierd si acolo timp, desi ma plictiseste si mai am rabdarea din copilarie cand stateam in pat, puneam televizorul pe Europsort si stateam acolo pana cand eram chemat de mama la mancarea de pranz. Norocul meu pe atunci era ca telecomanda se stricase de vreo doi ani si obiceiul incontrolabil al zappingului, in cautare de ceva mai bun, era redus. Trebuia sa ma duc pana la televizor si sa dau din butoane. La un moment dat au cazut si butoanele si foloseam o andrea de cusut ca sa ating butonul interior. Puneam pe un post si nu ma plictiseam. E uimitor ce efect poate sa aiba o simpla telecomanda, un instrument de alegere, asupra mintii unui om. Ma fascineaza lipsa de consistenta a credintelor si preferintelor. Televizorul mai are si alt dezavantaj. „It’s the idiot’s box”. Programele sunt asa de … dispensabile, incat nimeni n-are regretul schimbarii.

Imi folosesc telefonul destul de mult in decursul unei zile. Dau cel putin 3 mesaje pe zi la care de obicei nu primesc raspuns. Dau vreo cateva telefoane, de cele mai multe ori in scopuri administrative. O iesire in oras, o tema…Rare mai sunt persoanele cu care vorbesc de „agrement”. Cu Monica obisnuiam sa fac asta des si mai stam si acum cateodata vreo 20 de minute la telefon, desi mai rar. Domnul Grigore mai converseaza cu mine cate 10 minute despre una, despre alta. Mai e si Aura din cand in cand cu care lungesc conversatia pana se termina bateria mea, evident. De multe ori imi vine sa ies fara telefon in buzunar. Nu din pornirea sociopata, strange as it may seem, ci dintr-un motiv „ikea”. Daca ies fara geanta, sa am un telefon in buzunar imi face paltonul sa arate ingrozitor in partea dreapta, pentru ca doar in buzunarul drept imi tin telefonul. Singura solutie e sa tin mana in buzunar si sa-l tin si pe el, dar mi se incalzeste. In buzunarele de la pantaloni, daca nu sunt blugi cu buzunare mai mari, nu suport sa am telefoane. L-as lasa acasa si nu mi-ar pasa de el. Dar tocmai atunci cand ma hotarasc sa-l las incep sa ma sune oameni. Ma intorc si vad 10-15 apeluri ratate, 2-3 mesaje disperate, de parca ar fi asa de greu de inteles ca nu am telefonul la mine. Problema-i ca atunci cand vad atatea apeluri ratate imi vine sa-l inchid, nu sa sun la loc sa vad ce-i cu urgenta asta…

Rutina continua cu facultatea, venirea, shaorma zilnica, poate o pizza de la supermarket.

Subiectul postului vine abia acum. Voi incerca timp de o saptamana sa renunt la rutina asta. De vinerea aceasta, dupa ce voi posta Intimitatile publice, voi renunta la internet, calculator, televizor pe alt post decat TVR 1, supermarket-uri si hipermarket-uri, shaorme, KFC, McDonalds, Springtime. Ma voi intoarce in timp cu aproape 10 ani sau poate chiar mai mult. Nu am pretentia de a iesi o chestie perfecta, dar tin sa experimentez asta. Va trebui sa anunt lumea, mai ales pe mama. Ar fi in stare sa vina in Romania daca nu-i raspund la telefon doua zile, iar tata ar face atac de cord prin Elvetia. Nu voi scrie la laptop, ci voi reinvata sa tin stiloul si sa zgarii foaia. Singurul meu contact cu tehnologia va fi scanarea acelor foi, postarea lor pe blog si inchiderea laptopului. E un contact pe care doresc sa-l fac cat mai scurt. In timpul deschiderii laptopului nu voi accesa nici un alt site in afara de blogul meu si nu voi folosi nici o alta aplicatie in afara de fereastra browserului deschisa pe <<noaptedeganduri>>. Muzica voi asculta doar la radio. Nu am insa radio, iar mp3 player-ul nu pot sa-l folosesc. Probabil ca-mi voi cumpara un mic radio. Voi sta cu foile de la facultate, cartile si hartiile in fata. Daca voi dori sa contactez pe cineva ma voi uita la capatul agendei pentru a-i gasi numarul, iar apoi voi cobori pana jos ca sa sun de la o cabina telefonica. Ce-i mai important…programul de somn va fi asa cum era acum peste 10 ani. Ma voi culca la ora 11, cel tarziu si ma voi scula la 6 jumatate. Va fi doar o alta rutina, dar simt nevoia acestui experiment…dupa ani in care internetul mi-a fost prieten apropiat, iar zapping-ul frate.

Asadar…de vineri fiti pregatiti.

Incepe experimentul „Ten Years Gone – Turn Me Off”.

Anunțuri

Un gând despre „Rutină – Prologul experimentului "Ten Years Gone – Turn me Off"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s