Ce mi-e revoluţia? O dau pe-un salam şi pe un vin spumos

De obicei nu apreciez moşnegii care ma abordează, iar apoi incep sa imi impuie capul cu tot felul de povestiri, dar in mod absolut straniu, dupa aproape 35 de ore fara prea mult somn, am reusit sa il ascult pe un domn de la Leu la 13 septembrie, in statie de la 139 si in autobuz.

Era un nene tipic. Grasut, mic, cu o mustata galbena de fumator si cu un fes in cap. Mirosea a muschi afumat, iar stomacul meu gol i-a apreciat odorul. Probabil ca in alta zi nu l-as fi suportat, dar astazi chiar a fost placut. Cel mai probabil a facut o afumatura de curand in hainele cu care era imbracat, pe care de altfel nu le mai schimbase de la o vreme.

A inceput prin a ma intreba cat e ceasul, intr-un mod foarte politicos. Ii zic…1 fara un sfert, iar el baga o fata trista. „Nu mai prind microbuzul pana la Targu Magurele”. Pai, se ia de pe 13 septembrie, daca vine autobuzul rapid ajungeti fara probleme. Se gandeste el…credea ca se ia de la Filaret, dar pana la urma l-am convins sa coboare cu mine in statie ca sa se duca la autogara de langa Agip, ca de acolo se iau catre Alexandria si Targu Jiu. Ei…dupa introducerea asta a inceput brusc sa imi povesteasca despre faptul ca a facut liceul pe Drumul Sarii la scoala 13 sau 30 (nu am retinut prea bine), dar ca primul an l-a facut la Sava (poftim Teo!). Nu s-a prins ca nu sunt din Bucuresti si habar n-am unde-i Sava si ce-i cu el, dar am continuat sa-l ascult. De altfel l-am intrerupt de foarte putine ori, mormaind aprobator si dand din cap. Apoi a inceput ca de ce s-a mutat el de la Sava pe Drumul Sarii. La 15-16 ani cat avea atunci, lucra la cazangerie si avea program de dimineata pana dupa-amiaza si ii era foarte greu sa ajunga la Sava, asa ca s-a dus pe Drumul Sarii care era mai aproape de Vulcan (unde lucra …). Mi-a indicat apoi Palatul Cotroceni si mi-a spus ca inainte erau vreo doua cazane in curte si ca el le-a facut pe alea (mandria mesterului Manole).

Evident ca povestea cronologica merge mai departe si a ajuns aproape de facultate. Am auzit replica asta des de la multi oameni ce au trait pe vremea aia: „In 72 am vrut sa dau la facultate, la Politehnica, dar nu m-am tinut de scoala. Examenul era in toamna, iar eu nu am invatat nimic. M-am dus la mare si am stat vreo luna pe acolo din niste bani pe care nu stiu de unde-i mai scoteam. Am facut pregatire pentru examen, dar la examen numai copii de doctori, ingineri, membri de partid. Venisem si eu baiat de cazangiu. Am luat 4.80. Am mai dat si anul urmator, dar atunci am luat 0.92”. In felul asta s-a terminat cariera academica a bietului om, sfartecata de doua examene. A ajuns in fabrica, continuandu-si cariera de cazangiu, mostenita de la tatal lui. A lucrat la Vulcan pana dupa 89, dar trebuie sa ma opresc la momentul asta pentru ca a fost spumos pentru mine. In cuvinte e greu de exprimat.

Veni Revolutia peste Romania si omul nostru voia si el sa se duca. Curajos nevoie mare se ferchezuieste si da sa iasa din casa, cand il intreaba nevasta unde se duce. Asta prost, raspunde: „La revolutie!”. Eh, femeia l-a amenintat ca pleaca de acasa si da divort daca se duce. S-a dus la munca. In fabrica mai erau vreo 5 oameni care „invarteau o ceapa” in mana de foame. Acum a fost al doilea moment cand s-a gandit sa se duca la Revolutie. Toti ceilalti din fabrica erau plecati, iar el statea si invartea cepele. A intrat in biroul directorului, dar acolo…surpriza. Directorul avea o lada de plina cu branza, carne, tigari si vin spumant. Cine naiba stie de ce le avea pe toate acolo, dar ce e sigur e ca domnul din poveste a decis ca isi baga picioarele in ea de Revolutie, el sta si mananca ceapa cu salam si bea vin spumant. Ca deh, veneau sarbatorile! Si uite asa a trecut Revolutia peste el, om ce a stat in peste 20 de apartamente in chirie numai in zona Rahova, 13 septembrie si Antiaeriana.

Chiar nu stiam ce sa-i spun ca sa-l starnesc, dar era genul caruia ii place sa vorbeasca. Mi-a aratat fostul lui liceu de pe Drumul Sarii, fostul cinema „Drumul Sarii” (nu stiam ca restaurantul Atlantic este in fosta cladire a cinematografului) si mi-a vorbit despre o bodega de tigani pe care o frecventa cand era mai tanar.

Dupa istorisirea vietii pe scurt, vine evident un pic de poveste din prezent. Mi s-a plans ca nu a mai primit pensia de 5 luni din cauza unor erori la Casa de Pensii si ca a trait cu un milion pe luna de atunci. Dar nu se plange. A plantat niste mazare si niste vinete si a bagat in el 5 luni de-a vinete si de-a mazare de nu a mai putut. Si-a permis intr-o luna sa isi cumpere si niste carne de mici, dar i-a fost rau dupa 10 minute, asa ca a decis sa ramana la ce avea prin beci. Se pare ca sotia nu l-a parasit dupa Revolutie, pentru ca il astepta la Targu Magurele, unde s-au mutat de cativa ani pentru ca viata de Bucuresti ii plictisea si erau cheltuielile mari. Ii mai placea sa se duca pe stadionul din Regie cateodata, la meciurile Sportului Studentesc sau pe Ghencea, dar nici fotbalul nu mai e ce este, nu-i asa?  Povestea omului e o poveste a declinului. Ce as fi putut fi, dar n-am fost. Practic povestea e marcata de acel moment cand nu a intrat la Politehnica. De atunci…alegerile sale nu au mai fost decisive. Acum doi ani avea 12 porci, 80 de rate, 100 de gaini. Ce mai, era un adevarat fermier. Unul pasionat, dupa propriile marturisiri! Pacat ca fiul si concubina i-au furat si pensia si cateva rate (a mentionat ca baiatul i-a luat toata pensia acum un an…tot dupa o eroare de genul celei de acum si a ramas mosul in paguba de 32 de milioane). Dar lasati ca s-a razbunat de el povestindu-mi ca-i era frica sa se duca la wc atunci cand avea 4 ani si era sperios rau. Daca fiul era sperios, tatal era speriat sa nu ramana cumva pitic, pentru ca auzise el la televizor ca teleormanenii sunt cei mai scunzi oameni din Romania (auzi Adina). Nevasta-sa are 1 metru 40, fratele ei 1 metru 50. Nici el nu e prea inalt, 1 metru 65, dar macar fiul a ajuns la 1 metru 70. Observam o crestere progresiva prin combinarea genelor. Si asa mult se mai temeau sa nu fie ala un pitic…dar nu. Acum e vlajgan. Lucreaza la un service auto si monteaza echipamente GPL.

Am coborat pe 13 septembrie si l-am condus pana la autogara. Mi-a urat „Sanatate, flacau!”…

V-am oferit o mica felie de viata din 139. Ii multumesc domnului anonim ca m-a tinut treaz tot drumul, oferindu-mi o poveste destul de haotica, dar interesanta.

Anunțuri

2 gânduri despre „Ce mi-e revoluţia? O dau pe-un salam şi pe un vin spumos

    • Am folosit denumirea generala…Revolutie…Lovitura de stat, crima impotriva poporului, genocid…I-am putea spune in orice fel. Ar fi mai util sa fie gasiti niste vinovati si nu schimbata o denumire. Daca omul mi-a povestit despre „revolutie” eu revolutie am scris. Ca eu cred ca aia a fost o mare crima organizata din exterior cu ajutorul esalonului secund al comunistilor la care s-a folosit poporul iesit in strada pe post de cobai…asta-i altceva. Ca lumea a fost chemata sa apara televiziunea si s-a tras in ei ca-n caini desi televiziunea era „aparata” cu 16 tancuri … asta-i altceva…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s