Fericirea controlului sau When love will tear us apart

Stupid subiect mi-am ales si eu in dimineata asta, dar sa zicem ca-l aveam in cap de aseara si nu vreau sa-l las asa pe langa mine. De la o vreme am decis sa pun pe foaia virtuala tot ce imi trece prin minte si poate fi dezvoltat, sa scriu fara sa ma gandesc daca e un subiect original sau nu, sa scriu doar ca sa nu cad in groapa aceea teribila din care cu greu mai iesi, groapa care-ti sopteste ca nu mai poti sa scrii, ca trebuie sa stergi tot ce ai facut pana acum. Voi vorbi despre fericire.

Ieri am fost fericit. Sunt zile si zile, iar unele sunt populate de acele momente rare cand descoperi ce inseamna sa fii fericit macar pentru cateva ore. Am descoperit fericirea de ieri calcand urcandu-ma intr-un 41 in directia Drumul Taberei. Apoi am calcat cu pantofii pe trotuarele pline de malul ramas dupa zapezi si ploi, oameni si animale…M-am plimbat prin parcul acela oribil din Drumul Taberei si am vazut batrani razand la o partida de sah sau table, avand incredibilul dar de a mai putea povesti ceva altor prieteni de aceeasi varsta. De unde isi mai gasesc subiectele? Pe langa mine a trecut apoi un grup de 5 fete de 14-15 ani si m-am simtit brusc ca Nabokov plimbandu-se prin Central Park-ul newyorkez. Fericirea a continuat intr-un mic apartament din cartier, impreuna cu Aurelian, Teo, Aura si Adina. O intalnire pentru un proiect de facultate s-a transformat intr-o duminica frumoasa intre prieteni. 5 minute s-a discutat de MAP (trebuie sa spun ca eu am fost invitat de onoare, neavand nici o contributie la proiectul lor), iar restul de 5 ore s-a vorbit, s-a baut cola si s-au fumat tigari, s-a pus muzica de tot felul…Cred ca si asta e un fel de fericire…sa vezi 5 oameni destul de diferiti, cu gusturi plasate in toate colturile posibile, coabitand fara probleme, unindu-se, formand poate un grup. Gasesti fericirea scotand o pizza din cuptor impreuna cu Aura sau cand il vezi pe Aurelian alunecand pe parchet. Gasesc fericirea chiar si atunci cand stau intins pe jos si ii aud vorbind in jurul meu.

Imi fusese dor sa stau asa intr-o casa vesela cu oameni dragi. E drept, prin oras am tot iesit, am consumat multe pahare de vin fiert si de vodka cu bere, dar nu ne-am mai retras de mult intr-un colt de Bucuresti numai al nostru.

Fericirea e sa iesi apoi, sa te urci intr-o masina verde si sa o iei spre centru. Sa te uiti in oglinda si sa vezi in spate 3 oameni cantand pe Chickabomb si sa cobori grabit la un semafor de la Unirii.

Fericirea e sa stai langa o prietena la un aparat de facut pantofii de la Unirea SC si sa vezi ca aparatul ala nu curata absolut nimic si jegul a ramas la fel.

Probabil ca fericirea e sa razi prea tare pentru culoarea oamenilor de afara atunci cand auzi ca exista in tara asta o profesoara pe care o chema Paula Pulea.

Fericirea am gasit-o ieri si in Control, club in care am intrat pentru prima data de cand am venit la Bucuresti. Intr-o camera mica din capatul clubului urmau sa se proiecteze doua filme. Am rezistat doar primului, „Control”, un film despre viata si moartea lui Ian Curtis, solistul de la Joy Division. M-am simtit ca la acel legendar concert Sex Pistole de la Manchester la care au asistat vreo 40 de persoane, dintre care cel putin 20 vor deveni mai tarziu muzicieni recunoscuti international. Asa m-am simtit in sala aceea. Plina de fum si de scaune pliabile, plina de oameni mai tineri si mai batrani decat mine. Cine stie unde se vor duce toti acei necunoscuti cu care am asistat la film? Cine stie unde vor ajunge Teo si Aurelian, cei ce m-au flancat in timpul filmului? Ce va iesi din intalnirea asta cinefila?

Ciudat cum poti gasi fericirea in tristetea emanata de film. Fericirea poate exista si in depresia cauzata de povestea de pe ecran, ce m-a facut sa imi reanalizez toate greselile pe care le-am tot facut in ultimii ani, greselile mari pe care le-am facut fata de M., toate cioburile pe care le-am imprastiat pe unde am trecut. Fericirea e intr-o depresie suicidala pe care o tratezi cu forta. Dormi, dormi, neaparat trebuie sa dormi pentru ca altfel incepi sa gandesti. Fericirea e atunci cand poti sa dormi…si ma bucur ca nu am avut niciodata parte de insomnii cronice in viata mea…

Fericirea e atunci cand iti imparti tristeturile cu cineva, cand ii trimiti si lui melodii suicidale si mult prea triste. Fericirea e atunci cand iti dai seama ca nu esti singurul om trist, dar nici singurul fericit.

Fericirea e o dimineata racoroasa si gri pe care o simti intrandu-ti in camera.

Fericirea va fi in fetele oamenilor pe care-i voi vedea peste doua ore.

Iar acum fericirea iese din sunetele Joy Division ce-mi intra prin ureche-n minte.

Love will tear us apart.

Anunțuri

Un gând despre „Fericirea controlului sau When love will tear us apart

  1. Știu că tu nu scrii pe blog pentru a ți se răspunde, dar eu oricum nu mai dorm de cinci nopți, așa că…

    „M-am plimbat prin parcul acela oribil din Drumul Taberei si am vazut batrani razand la o partida de sah sau table, avand incredibilul dar de a mai putea povesti ceva altor prieteni de aceeasi varsta” – de-asta îmi place mie cartierul ăsta. Să mi se dea un apartament central, că eu tot aici aș sta!

    „Fericirea a continuat intr-un mic apartament din cartier, impreuna cu Aurelian, Teo, Aura si Adina.” – Mi casa es su casa. Sunteți invitații mei, ori de câte ori vreți. Prezența voastră îmi face bine.

    „trebuie sa spun ca eu am fost invitat de onoare, neavand nici o contributie la proiectul lor” – Ba ai avut, dar nu ți-ai dat tu seama. Ai fost elementul de echilibru și de relaxare.

    „Gasesti fericirea scotand o pizza din cuptor impreuna cu Aura sau cand il vezi pe Aurelian alunecand pe parchet.” – Da, recunosc, nu sunt o gazdă bună. Cu trântele mele cred că v-ați obișnuit deja.

    „Gasesc fericirea chiar si atunci cand stau intins pe jos si ii aud vorbind in jurul meu.” – Ciudat… Și eu.

    „Cine stie unde vor ajunge Teo si Aurelian, cei ce m-au flancat in timpul filmului?” – Nici eu nu știu unde voi ajunge. Trăiesc pentru clipa care tocmai se scurge și nu mă gândesc la viitor. Sper doar că vom fi în aceeași formulă și peste ani.

    „Fericirea e intr-o depresie suicidala pe care o tratezi cu forta.” – …și pe care dac-o ai, mai bine-o păstrezi pentru tine și aștepți să-ți treacă, să nu-i mai sperii și pe alții! 😐

    „ma bucur ca nu am avut niciodata parte de insomnii cronice in viata mea…” – Am avut eu, destule cât să dau la tot cartieru’!

    „Fericirea e atunci cand iti imparti tristeturile cu cineva, cand ii trimiti si lui melodii suicidale si mult prea triste.” – Habar n-ai cât ajută asta! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s