În faţa cufărului de cultură sau Argumentul lipsă – Partea 2

Bine ati revenit. Sa continuam pledoaria noastra.  Muzica si filmele nu s-au inventat odata cu generatia noastra, dar discutiile fade despre muzica si filme sunt apanajul nostru. Problema de fond e aceeasi pe care am enuntat-o mai sus. Nu stim sa vorbim despre lucrurile astea, nu stim sa argumentam. Ne rezumam la chestiunile „hedoniste”. Trimitem o melodie si asteptam sa ni se raspunda : „Foarte tare, imi place!”. Dar nu iti foloseste la nimic sa auzi de placerea cuiva la auzul unei melodii. Cu filmele e aceeasi chestiune. Tuturor le plac, dar cand se ajunge la o discutie nu se pot da argumente. Ne uitam la suprafata muzicii si a filmelor, la suprafata culturii. De fapt noi râjgâim cultura fara sa putem sa dam pojghita de pe ea. Ne asezam in fata cufarului cu informatii si semnificatii, dar nu reusim sa scoatem lacatul de pe el. Din momentul respectiv vom discuta despre cat de frumos este cufarul si nu despre ce ar putea fi inauntru. Nu ne mai intereseaza pentru ca procesul de spargere ar fi prea greoi, iar efortul ne provoaca repugna. Faptul ca unei persoane ii place sau nu ii place un film este lipsit de importanta. As astepta o discutie zdravana, provocatoare. Dar stiti ce e mai grav? Nici eu nu stiu daca sunt in stare de asa ceva…

Zilele trecute aveam o discutie despre copilarie. E un subiect destul de des abordat, poate pentru ca mie mi se pare ca eram mai evoluat atunci. Suna straniu, dar va voi explica la ce ma refer. Nu ma gandesc doar la cantitatea de informatie, la maturitate si la modul de gandire de acum, ci la raportul dintre informatii, pareri, ganduri si varsta. Prin clasa a 5 a eram un copil superb. Stiam multe lucruri si puteam sa dau raspunsuri argumentate, dar la nivelul varstei. Cu cat am evoluat, capacitatea de argument a disparut, disipandu-se in tot felul de locuri in care m-a aruncat viata. Mi-am pierdut cheful de a citi si de a ma informa pentru multa vreme, iar cand mi-a revenit mi-am dat seama ca trecusera 7 ani, iar antrenamentul se recapata greu. Eram ca un sportiv revenit in activitate dupa foarte mult rimp, cu adversari mult mai puternici decat era obisnuit. Informatia nu mai intra la fel de usor, iar activitatile care ma deconcentrau erau foarte multe. Astazi cred ca nu mai am si poate chiar, nu mai avem, capacitatea de a retine de alta data. Toti cei care au timp liber berechet si il petrec pierzand vremea, isi pierd antrenamentul. Dar acum vine intrebarea…ne foloseau la ceva toate informatiile alea? Cultura generala ne foloseste la ceva? Si cine spune ce intra si ce nu la cultura generala? Ei…in discutia initiala am spus: „Era vorba de self-respect” si cred ca raman la parerea mea. Te uitai in oglinda si stiai ca atunci cand vei iesi din casa poti sa ai o baza. O vei folosi sau nu, cine stie. Probabil ca pe strada nu va fi de nici un folos, cultura strazii nu o inveti din carti si nici nu poti invata cum sa reactionezi in situatii neprevazute, doar invatand din hartii…

Ma gandesc ca am o mentalitate profund romaneasca. Desi pot predica nevoia de a schimba sistemul de invatamant, insist pe cititul teoretic, pe cultura formata prin citit. Dar stiti ce? Nu cred ca ma insel. Scoala noastra te pune sa citesti, dar niciodata nu iti arata partea interesanta a lucrurilor. Am cautat in fiecare moment de liceu o explicatie utilitarista. Am pus intrebarea de care am pomenit mai sus: „De ce?” de nenumarate ori. Mi s-au pus in fata programele scolare, dar niciodata nu am avut parte de un raspuns argumentat. Nu, voi nu trebuiati sa imi explicati ca sunt nevoit sa invat toate lucrurile alea. Stiam deja. De ce sunt nevoit. De ce ar trebui sa transform lectura obligatorie in lectura de placere. Nu am primit explicatii. Nu am inteles din scoala de ce trebuie sa retin ceea ce mi se ofera. Stiti…nu toti elevii invata. Asa cum nu multi citesc. Dar asta nu e un argument pentru refuzul de a le oferi explicatii. Oricat de maturi ar parea, oricat de mult acces au la informatie si chiar daca reusesc sa se dezvolte la 15 ani…sunt in continuare prea mici pentru a avea unele explicatii. Nu le vor gasi nici pe google si nici in revistele lor. Invata-l sa citeasca de placere, sa se informeze, sa se opreasca din ritmul lui. Sa aiba rabdare…Cata nevoie de rabdare avem parca astazi. Dar nu o vom gasi niciodata…rabdarea a murit si nu cred ca umanitatea o va mai aduce inapoi.

Am pornit de la cultura urbana si am ajuns la delirul asta de idei. Sa nu luati cumva ideea de „cultura urbana” in intelesul ei clasic. I-am spus asa pentru ca trebuia sa-i dau un nume, dar e un mod personal de a intelege conceptul. Si sa nu va simtiti lezati, voi ce cititi. Nu condamn evolutia…doar o pun sub argument.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s