Povestea unui vechi televizor

In camera abia se mai putea respira, atat de multe vise salasluiau in fiecare gram de aer. Atmosfera aia care nu e scoasa din ceva lumesc. Nu poti respira in azot, oxigen si vise. La un moment dat fugi speriat de ce poti ajunge, fugi de inaltimea la care ai ajuns. Fugi…

De fapt asta am facut eu. Stiu ca mai sunt pe lumea asta norocosi ce inca isi duc vietile cu minimum de aer respirabil, doar ca sa se poata trezi visand, sa se uite la cei langa care au adormit si care mai sunt dimineata inca acolo descoperind o poveste.

Da. M-am trezit intr-o dimineata si langa mine nu mai erau povesti. Am deschis geamul si am vazut blocuri si geamuri, masini si copaci verzi, oameni mergand spre serviciu. Am inteles totul rational ca si cum tot ce gandeam pana atunci disparuse. Nu mai vedeam cum puteam alta data. Am orbit cand vederea umana mi-a devenit perfecta. Ma uit in departare si vad. Tu poti citi alea? Da, pot, din pacate. Pot citi tot ce observ de la distanta, din viteza si pe intuneric. Am cei mai buni ochi din lume asta, dar eu am ramas pierdut pe undeva. Am pierdut visul, am pierdut irationalitatea. M-am trezit ca dupa o tornada. In jurul meu totul era aranjat perfect. Ce tornada a mai lasat in urma o curatenie parca facuta de o menajera? Asa am intrat in viata…

Din camera mea lansam candva larve pe care le trimiteam in lume sa lase fericire. In fiecare zi treceam ajungeau sa se transforme in insecte nevazute pe Pamant. Ajungeau in cerneala stiloului cu care treceam cuvintele pe hartie, in cuvintele spuse celorlalti, in gandurile mele. Totul era atat de clar atunci cand eram invadat de viermi mici ce imi ieseau din corp atunci cand nu se uita nimeni. Cele mai urate creaturi, caci ce altceva ar putea iesi din mine, deveneau rapid miracole grabite sa transforme lumea asa cum o cunosteam pana atunci.

Fiecare om era prilej de descoperire. Atunci cand intindeam mana spre a saluta cu cineva din unghia de la degetul mare al mainii drepte iesea o larva. Se ducea de-a lungul venelor si intra in persoana aceea. Apoi discutam. Stiam ca exista posibilitatea de a descoperi ceva. Sugeam informatia si fascinatia. Profitam de fiecare om intalnit, caci altfel nu am putea trai. Da, nu putem fi singuri, oricat de mult mi-as fi impus. Fara sa ne modificam reciproc, fara continua transformare pe care ne-o provocam, nu am reusi sa mergem mai departe.

Calcam atent la timp de ploaie ca nu cumva sa calc liniile, ca in copilarie cand saream peste fiecare crapatura din trotuar. Si ce greu era atunci…trotuarele erau din beton si de obicei aveau crapaturi peste tot. Dar nu disperam. Ajungeam acasa in jumatate de ora pentru ca nu voiam sa ratez si sa calc pe vreo crapatura, de parca m-as fi scurs prin ea. Drumul meu de 5 minute dura triplu sau chiar mai mult. Ce usor ar fi acum sa nu mai calcam pe crapaturi. Ma gandesc ca in ele se pierd visele noastre. Se afunda unul cate unul, atunci cand isi gasesc loc prin asfalt. Se duc in pamant unde devin din nou larve si asteapta un posesor mai atent. Trotuarele de astazi sunt facute parca de niste oameni infestati cu larvele visului. Crapaturi putine…nici nu mai trebuie sa fii atat de atent. Dar totusi…

Fiecare cutremur e doar o miscare a larvelor care incearca sa iasa, dar nu au spre cine sa se duca. Cand se aduna prea mult in pamant fara sa mai poata iesi de acolo, fara sa fie chemate de un irational visator incep sa se zguduie. Au si ele o perioada de incubatie. Explodeaza sub pamant si devin insecte. Mor rapid, nu rezista mai mult de cateva secunde, dar nu mor in anonimat. Zguduie pamantul si provoaca un cutremur. La fiecare 11 secunde un cutremur se produce in lume. 8000 pe zi. Imaginati-va cate vise mor in fiecare zi. Unele sunt mai mari, altele abia se simt. Dar nu marimea viselor conteaza ci simpla lor existenta. Asa cum atmosfera creata de ele este aproape imposibila vietii umane, nici marimea lor nu poate fi masurata cu instrumentele cunoscute. Cutremurul de adancime ce nu se simte de catre corpul omenesc este la fel de dramatic ca cel ce darama un oras.

Visele au inceput sa-mi moara in ziua cand am calcat o armata de melci ce trecea prin fata mea. Ca sa nu calc pe liniile asfaltului a trebuit sa strivesc 5 melci ce iesisera dupa o ploaie. In clipa aceea am simtit ca sub mine s-a format o gaura imensa, ca toate liniile asfaltului s-au unit sub mine. Am devenit, brusc, mai gol, mai usor in spirit si mai greu in constiinta. Toata visele s-au scurs prin mine. Corpul meu a fost parasit de motorul care il punea in functiune in fiecare dimineata. M-am intors acasa si m-am culcat sperand sa fie doar un cosmar de noapte. Am deschis geamul si ce s-a intamplat…stiti deja…

De trec pe strada pe langa voi nu va veti da seama ca sunt gol. Nici cand va voi vorbi. Poate necontenitul meu regret din glas ma poate trada. Lipsa de imaginatie de multe ori. Nici macar nu mai pot vedea cine mai traieste in vis sau nu. Apar in fata mea, ma saluta si isi spun numele. Le uit identitatea in secunda urmatoare fara sa fi vazut nimic. Bucati de carne vorbitoare mergand pe langa mine. De sub unghia mea nu mai iese nici o larva. Unghia a cazut demult…

Candva am putut sa plec de pe pamant. Am trait o perioada prin Balonia, locul spre care m-au dus larvele transformate in baloane. Am intalnit si altii, dar nu a durat prea mult. Stiam cu totii ca nu e decat un privilegiu scurt sa putem locui pe langa baloane. Mai vorbit si astazi, iar ca in visul de primavara al pasarii colibri…mai bate fiecare timid din vreo aripa. Ne intalnim si ne privim cu tristete povestindu-ne evenimentele. Suntem un calendar si nu un roman. Cronologia ne-a omorat.

Cam asta a fost tot. Unghia mi-e cazuta. Calc crapaturile din asfalt fara nici o jena stiind ca nu mai am cum sa imi scap visele pe acolo. Vad in alb si negru, in unghiuri drepte si in da sau nu.

Am ajuns doar un televizor vechi cu o vedere perfecta. Ce ironie…sa vezi totul, dar sa nu poti sa interpretezi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s