Miruna – Scurtă declaraţie de amor

E miez de noapte. Deschid televizorul, iar pe pozitia 3 e B1TV. Nu zabovesc niciodata in timpul zilei pe postul asta, dar il pastrez dintr’un singur motiv. Dupa terminarea programului introduc pe post imaginile obtinute live de la o camera fixa plasata undeva pe Intercontinental. Pana dimineata e doar Piata Universitatii, cu rondul luminat festiv si masinile care se invart in drumul lor. E singurul moment cand pot sa ma uit la postul asta. Ma uit minute in sir, pana cand mi se face rau…Uitandu-ma la imaginile alea simt o durere in stomac, o durere de indragostit pe care nu am mai simtit-o de multa vreme. Am imbatranit sau e doar o dragoste paralela? Schimb pentru ca mi-e prea rau sa ma mai uit la Piata Universitatii de la departare. Ma simt intr-o alta dimensiune, la 400 de kilometri de locul acela magic…Si mi-e rau fara Bucuresti…

Sunt indragostit. Da, trebuie sa recunosc asta dupa un an si jumatate in care mi-am ascuns sentimentele. Iubesc Bucurestiul. Ii iubesc fascinatia si pacatele. Strazile largi si masinile zgomotoase. Ii iubesc aglomeratia de pe dealul de la Academia Militara. Ii iubesc strazile din Cotroceni. Ii iubesc barurile si crasmele de cartier. Ii iubesc santierele si comunismul. Ii iubesc istoria si senzatia ca ai unde sa mergi si sa descoperi, orice ai face. Ii iubesc toate strazile pe care le-am intalnit in carti si cele care vor fi citite in cele scrise de mine.

Stau in Iasi de vreo 5 zile, dar deja simt un dor incredibil. Unii imi reproseaza ca sunt un fitos, ca am fost rapid de farmecul Capitalei, ca nu mai sunt multumit, ca m-am vazut ajuns in Bucuresti si de acum nu ma mai multumesc cu Iasul. Recunosc ca nu ma mai multumeste. E mic si nu ii gasesc  fascinatia. Stiu ca printre voi, cei care ma cititi, exista fani ai Iasului. Va inteleg, dar eu am locuit aici 19 ani si nu am gasit povesti. Odata ajuns in Bucuresti insa m-a cuprins fascinatia…Imi pun paltonul si ies in zapada. Imi pun pantofii si plec sa bat asfaltul primavaratic. E cald si in autobuz gasesti o fata fascinanta in fata ta. O poveste e iminenta in Bucuresti. Ca un vulcan ce sta sa erupa mereu … Trebuie doar sa scoti capul pe geam…Nu, nu sunt fitos. Pur si simplu iubesc Bucurestiul!

Tin minte ca am venit prima data in „Capitala” pe la 7-8 ani si mi s-a parut un animal tare ciudat. Era ireal si necunoscut. Mare si aglomerat. Avea o dimensiune in plus, dar nu reuseam sa ii descopar secretul. Atunci ne-au fraierit taximetristii si m-au deranjat tiganii si aglomeratia. Mi-am zis ca nu voi veni in orasul ala niciodata. Nu voi putea locui acolo…

Apoi am inceput sa citesc si Bucurestiul a inceput sa apara ca un loc magic din cartile lui Eliade, din Caietele lui Ozias sau din romanele lui Mircea Cartarescu. Bucurestiul pastra amintirea celor vazute la 8 ani si isi forma o realitate literara. L-am pus in fantezie si l-am transformat intr-o necesitate. Stiam ca trebuie sa ajung acolo.

Coloanele Garii de Nord, Calea Plevnei cu tiganii ei, cartierele muncitoresti si parcurile vechi. Cismigiul, Herastraul si Kiseleff. Intersectiile aglomerate. Bercenii lui Bacovia…hotelul Cismigiu si Mantuleasa lui Eliade. Cartierul Stefan cel Mare atat de des pomenit de Mircea Cartarescu, muzeul Antipa…

Fanteziile au devenit realitate si nu mi-au contrazis imaginea initiala. Am avut zile cand nu suportam aglomeratia, cand ratiunea imi spunea sa ajung mai repede la facultate, dar raman in urma usor…Peste ele se aduna diminetile cand plec mai devreme de acasa doar ca sa ma plimb pe Elisabeta si sa ma opresc la Capitol. Strazile necunoscute pe care le invat pe de rost, ca pe un memo farmaceutic. Numele de personalitati care imi sar in atentie de pe placutele pariziene cu nume de strazi.

Da, iubesc Bucurestiul cu toate defectele lui. E ca o femeie cu imperfectiuni de poveste. Nu ai putea sa scrii nimic daca ar fi fost perfecta, dar in schimb ea are o cicatrice pe coapsa. Asa e Bucurestiul. O femeie despre care se poate scrie, pe langa care nu poti trece indiferent. O poti uri sau o poti iubi, dar niciodata nu vei trece pe langa ea indiferent. Oricat de multi ani au trecut pe langa el, ce transformari a capatat in timpul regimului comunist si oricat de cosmopolit din punct de vedere arhitectonic ar fi, Bucurestiul e un oras de iubit sau de urat. Cu modernul si arhaicul imbinandu-se. Cu eleganta si shaormeria stand bot in bot, cu blocul gri si palatele luptand impreuna.

Bucurestiul e o fata imaginara pe nume Miruna de care te ciocnesti intr-o noapte de vara, care te ia in bratele ei si te paraseste dimineata pentru a te descoperi peste cateva ore. Daca ar fi fata, i-as pune numele Miruna. As vrea sa ii pronunt numele mereu si as vrea sa stau mereu cu capul pe fustele ei. Miruna, orasul cu sani murdari de praf si in care respiri acarieni. Miruna, orasul de care te impiedici. Miruna, orasul cu umarul prea tare.

Miruna…orasul perfect si pe care il iubesc. Poate vor mai veni si altele in calea mea, dar prima iubire oraseneasca a fost Miruna.

Deschid televizorul pe B1TV sa-i mai vad inca putin miezul, abdomenul ud si ornat de Craciun peste care trec masini ducandu-se spre Piata Unirii, spre Rosetti, Romana sau Eroilor. Miruna…imi provoci frisoane si abia astept ca poimaine dimineata sa pornesc inapoi spre tine, sa intru in tine cu acceleratul, sa ma incalzesc in noroaiele tale, sa ma ploua cu bucati de bitum, sa cazi peste mine ca acoperisul unei case vechi de pe Calea Grivitei…

Miruna…

Anunțuri

Un gând despre „Miruna – Scurtă declaraţie de amor

  1. Mă străduiesc să scriu, pentru că sunt prea șocat de faptul că simți la fel ca și mine… În orice caz, foarte frumoasă transpunere în cuvinte! 🙂

    Totuși, am o singură întrebare: De ce „Miruna”? Te-ai gândit cumva la varianta feminină a lui Vladimir (aka „Miru”)? 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s