O Compagnons sau Moeciu extins – Acatist virtual

Dupa urgiile zilelor trecute, vremea de afara nu ma atrage intru plimbare. Nici macar nu mai am distractia viscoulului lovindu-mi fata, asezandu-se pe palarie, stropii cazand din cand in cand din ea printr-un 139. E soare si zapada, iar pe mine lucrul asta ma orbeste.
Nici nu-mi deschid jaluzelele. Cei care au intrat in camera mea ar fi putut observa ca niciodata nu le las deschise. Cred ca am mai multe explicatii pentru asta, dar doua se evidentiaza: am numai blocuri vis-a-vis si ma simt complet inhibat sa stiu ca se poate uita cineva la mine. Nu ca as face lucruri ciudate in camera, dar imi mananca intimitatea pe care mi-o iubesc atat de mult. Al doilea motiv e unul descoperit prin copilarie: nu suport lumina tare a diminetii intrand in camera. E ciudat, dar prefer sa aprind becul numai ca sa acopar intensitatea luminii soarelui cu multa lumina artificiala. De exemplu nu pot face baie in cada dimineata. Sau baie fara sa aprind lumina. Mici ciudatenii …

Dar nu asta e subiectul postului asta. Incerc doar sa scriu relaxat un articol de pranz de decembrie, liber, fara limite de spatiu si de timp.

Ieri a fost ultima zi de facultate pe anul asta. In mod normal (si cand ma refer la normal imi amintesc de perioada anterioara seminarului de la Moeciu) as fi incercat sa scap de ziua asta, as fi lipsit cu draga inima, m-as fi dus rapid la Iasi. Dar eu am vrut neaparat sa ma duc. Ma simteam ca-n gimnaziu cand singura scapare de scandalul de acasa era scoala. Imi doream atunci sa stau 24/24 la scoala. Asa ca, dupa o noapte nedormita, la 8 jumatate am plecat spre facultate. Imi programasem sa ajung la 10 la grupa 10 pentru seminarul de etica. De ce? Voiam sa ma intalnesc cu anumite personaje pe care nu le-as mai fi intalnit pana dupa vacanta.

Pe viscolul nebun de afara am ajuns surprinzator de rapid, speriat doar de cateva slide-uri facute de 139. La 9.20 eram la Ecologica. Mai aveam putin sa adorm langa un calorifer, dar pana la urma au aparut si oamenii, asa ca ne-am strans incet, incet toti. Aflam ca nu mai facem etica si ne-am descarcat toate injuraturile posibile catre o anumita profesoara. Buun, ce facem? Evident, ca niste studenti silitori stam 2 ore ca sa prindem seminarul de Investigatii jurnalistice, editia cu invitat special. Intr-un final , pe la ora 2, dupa chinuri groaznice (incercarea de a rezista pe finalul seminarului, impinsul din zapada al Daciei Aurei si obisnuita formula deja de 7 oameni intr-un Logan) ajungem in Jeg. Ei…am stat acolo pana la .. 7 si 20. Inca sunt socat. Aproape ca-mi vine sa multumesc tuturor celor care au trecut pe la masa aceea. Initial 4, apoi ne-a parasit o girafa mahmura pasionata de shaorma picanta, ne-am facut 5, apoi 7, apoi 8, dupa 7, apoi 5 si am plecat intr-un final.

Bun, dupa aceasta introducere lunga (si acum cititorul se va intreba in sinea lui „Wadafacyayo, asta e abia introducerea?”) vreau sa intru in subiect.

Ma simt fericit. Le-am spus-o si celor cu care stateam ieri la masa. Si pe langa asta am o libertate de a ma exprima pe care nu stiu de unde am capatat-o. Nu ma refer la faptul ca am reinceput sa scriu, ci pur si simplu ca nu ma mai ascund dupa masti. Povestesc despre mine orice imi vine in minte, oricat de stupid, jenant sau pervers ar fi. Risc fara sa imi iau masuri de precautie. Oamenii pe care i-am cunoscut in ultima vreme reusesc sa ma invete multe lectii, probabil fara sa isi dea seama. Ma expun si nu mi-e frica. Nu stiu ce vor fi, ce vor ajunge, daca situatia va sta in felul asta multa vreme. Nu stiu daca simt la fel. Sunt primul grup „masiv” de oameni care m-au atras. Mi-au placut individualitati, am o mana de prieteni care nu se cunosc foarte bine intre ei, dar niciodata n-am avut ceea ce s-ar putea numi „Grup de prieteni”. S-ar putea sa spun vorbe mari, s-ar putea sa fiu naiv, dar …
Unde vreau sa ajung? Nu stiu! Cred ca voiam sa le multumesc si pentru ziua de ieri, cand ne-am incalzit cu 2 pahare mici de vin fiert picioarele inghetate. In plus, meritau un post inchinat lor pe blogul asta.

Am fost siropos rau. Am simtit sa nu tin in mine cele pe care le gandesc acum. Multumesc grupului Moeciu extins, cel care se va simti, incat sa nu fiu nevoit sa transform articolul in acatist.

Anunțuri

3 gânduri despre „O Compagnons sau Moeciu extins – Acatist virtual

  1. Nu eram mahmur, eram racit rau, DAAAA? Si da, chiar ai fost siropos, dar e bine sa stim ca ai si o parte emotionala sub invelisul ala pseudo-intelectual.

  2. cred ca stiu ce „personaj” asteptai cu nerabdare sa intalnesti ;))
    cat despre moeciu, regret enorm ca nu am stiut despre seminar, mi’ar fi placut la nebunie sa merg cu voi.
    Si nu in ultimul rand, nu aveti idee cat de rau imi pare ca am luat vacantsa si ca vreo 2-3 saptamani o sa stam relativ separati unii de altii..dar ne revenim noi:D>:)
    P.S. va multumesc ca mi’ati impins masina din zapada si ca nu a mai fost nevoie sa apelez la pompieri:))

  3. Cu toții purtăm o mască socială. Toți ne ascundem, toți avem secrete și tuturor ne vine greu să vorbim despre intimități, probabil din teama de a nu fi judecați. Însă atunci când vine vorba de prieteni apropiați, cred că ar trebui să ieșim din cochilia în care ne ascundem. Tu ai făcut asta. Apreciem. Și-ți mulțumim și noi că ești un super-prieten (nu știu de ce am simțit nevoia să vorbesc în numele tuturor, dar sper ca și ceilalți să fie de acord).

    Eu nu cred că articolul ăsta e siropos, ci doar sincer, ceea ce apreciez foarte mult. 🙂

    P.S. (1): Aura, mulțumim pentru runda de vin fiert cu care ne-ai cinstit!

    P.S. (2): Mirule, sper să te faci bine și… Nu uita! Când o să te întorci de pe plaiurile oltenești, te va aștepta o cană ALBASTRĂ cu GIRAFE! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s