Elogiu vulgarităţii sau Când am început să fim atât de trişti? – Partea I

Acum un an eram un ecologist convins. Credeam ca daca nu plantez copaci si stau cu lumina inchisa 20 din 24 o sa-mi salvez viata. Ei bine, dupa un an ma gasesc in postura adversarului profund al ecologiei. Am ajuns atat de „rau” incat mi-e scarba de ecologie. Mai cred doar in cateva lucruri minore, singurul pe care mi-l amintesc aici este incercarea de a nu arunca pe jos lucruri.
Ideea postului acesta mi-a venit intr-o noapte, acum cateva zile, cand ma uitam pe un site de masini second-hand si am dat peste un Cadillac El Dorado. Masina in sine e atat de vulgara si excentrica, atat de lipsita de minimalism, incat o poti compara cu o pitipoanca. Capota lunga, scaunele din piele rosie ce amintesc de canapele scumpe, lemn pe bord si un consum de benzina care nici nu trebuie mentionat, pentru ca oricum e imens. De ce ti-ar placea asa ceva? Ei bine, am ramas socat constientizand ca as cumpara masina asta si maine. Nu conteaza ca ar trebui sa o scot doar o singura data pe saptamana ca sa am bani de benzina. Pur si simplu uitandu-ma la ea am vazut o epoca vulgara, fericita si lipsita de griji. Am vazut nepasarea fata de ceilalti, am vazut egoismul si placerea de a sta intr-o masina. Nu conteaza cum se vor uita ceilalti, cum vei fi privit, pe canapeaua ta rosie vei fi intr-o lume ideala. Masina asta e din 70, o epoca in care lumea nu descoperise criza mondiala, iar petrol era cat sa umpli milioane de piscine. Lumea pot sa spun ca era aproape fericita, visa, canta si avea o incredere in sine extraordinara.
Ce s-a schimbat de atunci? Probabil ca sunt prea multe raspunsuri si n-as putea sa fiu exhaustiv. Dar epoca asta-i de o ecologie dementa si nefolositoare. De ce spun asta? Nu vom ajunge nicaieri, evident. Lumea va muri ingropata in gunoaie. Nu cred in epuizarea resurselor. Mereu vom gasi altele si altele, dar inainte de a elimina orice sansa de supravietuire vom muri ingropati in propriile noastre gunoaie, asta daca nu vom ajunge sa traim pe ele. Cei care au fost la Glina stiu despre ce vorbesc. Nu, nu cred in 2012, in venirea lui Iisus, in razboaie nucleare. Oricum era lor a murit. Luptam cu constiinta noastra si o minoritate care incepe sa devina din ce in ce mai numeroasa, transformandu-se in curand in majoritate, ne-a indus vinovatia existentei pe lumea asta.
Haideti sa va zic cum cred eu ca sunt oamenii. Sau de fapt ce-i face atat de frumosi si interesanti. Nu suntem in nici un caz fiinte morale. Cred ca moralitatea se opreste pentru noi la vinovatie si mila. Asta explica si religiile lumii, religii bazate pe aceste doua principii. Ei, tocmai imoralitatea noastra, vulgaritatea noastra, ne face superbi. O sa spuneti ca am innebunit, dar voi argumenta.
Am vrut sa cucerim aerul, am vrut sa zburam, sa mergem rapid si sa fugim de limita terestra. Noi nu am fost animale care se bucura de arealul lor. Noi vrem sa vedem tot, sa incercam tot. Am vrut sa zburam si am ajuns pana in spatiul cosmic. Am vrut rapiditate si am creat masini care circula cu 300 de kilometri pe ora, am vrut sa limitam spatiul si timpul si am reusit. Noi nu aveam constiinta limitei. Am fost atat de tupeisti incat nu ne-am uitat niciodata in oglinda gandindu-ne: „Sunt un animal amarat, mic si pricajit, am limite. Opreste-te!”. Nu. Noi am facut excese. Am creat minuni arhitectonice, am construit cladiri mai inalte decat norii si am cucerit punctul mai inalt de pe Pamant. Am vrut lumina si am avut intr-adevar lumina. Dumnezeu a fost mic copil pe langa Edison (desi as fi nedrept daca nu l-as mentiona pe Humphry Davy, cel care a inventat mecanismul becului, fara sa reuseasca sa treaca la ceva practic). Am vrut caldura artificiala si nu ne-am mai retras in pesteri si nici n-am mai facut focul. Am descoperit ca planeta ne poate oferi resurse. Suntem vulgari si atat de ingamfati. Pur si simplu nu am crezut ca putem sa nu reusim. Gandindu-ma la un lucru monstruos cum ar fi bomba nucleara, realizez cat de dezaxati suntem. Aceea e vulgaritatea malefica absoluta.
Spunand toate astea nu pot sa nu fiu incantat gandindu-ma ce a fost umanitatea. Ideea de cercetare si inovatie a avut o perioada de glorie. Astazi misiunea lunara, absolut inutila stiintific, s-a terminat de multa vreme. Mai trimit americanii niste masinute pe Marte, dar nu mai are intensitatea momentului lunar. Stiu, se spune ca americanii nu ar fi ajuns acolo prima data. Eu vreau sa cred ca macar au ajuns. Ca au facut un lucru inutil cu bani fara masura. Au fost niste manelisti ai spatiului. Au aruncat fara numar si fara rost. Am indraznit sa credem intr-o idee absurda si oare nu e asta esenta omului?

Aici se termina prima parte a acestui articol. Deoarece ocupa destul de mult spatiu, l-am scindat in doua pentru a putea fi mai usor de citit. In curand si partea a II a!

Anunțuri

6 gânduri despre „Elogiu vulgarităţii sau Când am început să fim atât de trişti? – Partea I

  1. Să nu te superi pe mine, dar tu chiar pari a fi genul ăla de ecologist înrăit. Mă rog, o fi o reminiscență a perioadei tale eco (slavă domnului că ți-a trecut). Eu am urât dintotdeauna ecologia și ecologiștii. Am fost la mare cu unul și am fost nevoit să merg zilnic pe jos de la un capăt la celălalt al Constanței, doar pentru că tipul considera că transportul în comun și taxiurile „poluează iremediabil mediul înconjurător”. De atunci m-am jurat că o să mă doară fix în cot de bunăstarea naturii.

    Dacă tu apreciezi vulgaritatea, eu apreciez latura malefică a rasei umane. Poate de-asta urăsc filmele cu happy-ending. Ador tot ceea ce este excentric, ieșit din comun, exagerat sau cum mai vrei să-i spui. Pur și simplu mă fascinează lipsa limitelor în orice domeniu și în orice situație.

    Aștept cu nerăbdare partea a doua.

  2. Daca as spune ca mie imi plce sa fiu eco, as minti cu nerusinare pentru ca si atunci cand ma trimite mama la magazin sa iau paine, iau masina:))) dar, recunosc, am un singur simt eco in mine – adica sa nu arunc gunoaie pe jos; si ii rog pe toti cei pe care ii cunosc, nu aruncati pe jos, e pur si simplu dizgratios:D mersiiiii:D:D:D:*:*

  3. Pai da, excese, vulgaritate, „trai neneaca!”. Asta iti doresti tu ma derbedeule? Sa parazitezi lumea asta si sa nu dai nimic inapoi? Cat de imprudent din partea ta. Pana una alta iti permit sa fii asa de nepasator de lumea inconjuratoare, dar daca nu contribui la un progres al umanitatii in orice fel, atunci nu ai o justificare pentru vulgaritatea si lipsa de eco-love de care dai dovada :). Toate realizarile si toti oamenii pe care i-ai mentionat au facut excese sau au impins lumea la excese si la depasirea limitelor, dar au lasat in urma o lume mai buna datorita muncii lor. Ei isi permit sa nu le pese de astfel de probleme banale justificand prin faptul ca au fost „sacrificii acceptabile” in calea progresului. Tu ce o sa faci ma, derbedeule, sa meriti libertatea si vulgaritatea pe care o pretinzi de la lume?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s