4 perechi de şosete şi o cafea la Capitol

Orasul se adaposteste in scorbura noptii ca un urs maret si rece. Deasupra lui viscoleste zapada de cateva ore bune. Intrarea e deja blocata, iar dimineata va trebui sa isi faca loc cu labele…

E noapte cu viscol in Bucuresti, iar in spatele unui bloc de pe 13 septembrie doi caini se joaca in zapada uitand de frigul de afara.

La blocul de vis a vis sta aprinsa aceeasi lumina de brad pornita acum 3 saptamani de cei mai nerabdatori oameni din oras.

Sunt doua urme de cauciucuri pe zapada proaspata rapid acoperite. Incearca sa respiri prin viscol si vei fi inchis la loc in universul fara de oxigen.

Intr-o camera la etajul 7, ascuns sub plapuma si cu laptopul in brate, un tanar sta si asculta Cymbaline de la Pink Floyd. Depresia il cuprinde incet, dupa cum curge si prea putin cunoscuta melodie.

E 3 si 18 minute dimineata, iar pe Strada Sebastian, langa intersectia cu Calea Rahovei si Calea Ferentari o femeie doarme pe niste scari cu fata inclestata. In picioare are 4 perechi de sosete, dar papucii i-a pus sub cap. Inca o noapte si inca o lupta. Cand se va termina?

Abia a inceput sa ninga acum 23 de ore cand un tanar a iesit de pe stradutele intunecate la bulevard si a cumparat o shaworma in toiul diminetii. Nu se intrevedea haosul.

Orasul e un leu caruia i se simte respiratia doar daca te asezi bine si asculti. Orasul e animalul care asteapta sa sara pe o gazela de cauciuc si sa o ucida intre falcile lui. De dimineata incepe atacul si mii de zebre de metal sunt inconjurate. Orasul respira mai greu, e mai gras, ii loveste zapada in urechi.

E 2 si jumatate dimineata, iar la balconul din fata geamului din care se vad luminitile unui brad se aprinde o tigara ce rezista frigului 5 minute.

Cartarescu e citit la 1 jumatate si provoaca depresii asa cum a stiut sa faca mai mereu, dar tot timpul pare sa se potriveasca anotimpului asta. O iarna calda, petrecuta in casa, langa calorifer, cu fulgi lovind geamul.

Ieri la ora 7 jumatate, imbracat in paltonul obisnuit si purtand palarie pe cap, intra pe usa barului Capitol de vis a vis de Hotel Cismigiu. Barul era pur si sincer, nu se voia mai mult decat ar putea fi vreodata. 20 de mese cu 4 scaune repartizate fiecareia. Scaunele prea mici fata de mese, dar caloriferele frig, iar la televizorul cocotat e neata cu razvan si dani. Dupa multa vreme ceri pur si simplu o cafea. Nu lunga, nu machiatto, spumatto, fumatto.

O cafea va rog.

Ti se aduce o cescuta destul de mare, iar dupa 45 de minute descoperi pe fundul ei zatul. N-ai mai vazut niciodata zat la o cafea comandanta in oras. E un bar sincer. A rezistat timpurilor.

S-ar putea sa devin client fidel.

E 3 si 28 cu Goodbye Blue Sky in spate doar ca sa nu cazi in depresie. Doar ca sa nu adormi pentru ca la 9 este test la etica. Nu intelegi, nu iti stii iesirile si intrarile. De ce ai cazut asa usor atunci cand citeai „Stelute in genele ei”? Nu empatizezi cu poezie, dar starea transmisa o cunosti bine.

De ce scrii?

De ce cititi?

De unde lamentarea continua si incercarea de linistire prin scris?

Ai regasit un prieten drag. Ai regasit literele si le insiri cu pofta, aproape cu lacomie, ai vrea sa iti umple ecranul. O mare de cuvinte pe care sa le scoti in imprimanta si sa le tai bucata cu bucata. Apoi sa le arunci intr-o cada plina cu apa si sa te scufunzi. Infuzie cu litere, ceai de lexic. Pacat ca harul nu poate intra prin infuzii.

Mai sunteti aici?

Ma intreb uneori la timp de  noapte ce fac ceilalti. Stiu cel putin o persoana care nu doarme, dar restul?

Daca ar fi mai aproape m-as duce pe Kiseleff la plimbare asa cum am facut-o anul trecut la prima ninsoare viscolita.

E noapte, iar sub palaria de la intrarea in Cismigiu doarme un cersetor. Cine stie cati oameni locuiesc acum sub zapada asternuta peste canalele vietii lor.

E iarna de metal si ai vrea sa stii sa incepi o discutie. You gotta start with hello, dar ce zici mai incolo? Te uiti cu uimire la cei care pot sa vina spre necunocuti si sa-i abordeze cu lejeritate. Atatea prejudecati si atatea frici.

Afara viscoleste si dimineata vom trai haosul. Bucura-te de urmatoarele 4 ore.

„Drumuri lungi in departari duc zapezile din gari”

Anunțuri

2 gânduri despre „4 perechi de şosete şi o cafea la Capitol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s